#StauAcasă | 10 întrebări cu Adrian Dan

Foto: Facebook

Cu Adrian avem o grămadă de amintiri, din Craiova, București până la Marea Neagră și toate cu hashtagul lor, #CraiovaMeetsBucharest, #CraiovaInvasion sau #NeverEndingSummer. A pus bazele unei comunități frumoase, din care ne bucurăm să facem parte și așteptăm cu nerăbdare să ne vedem, fie la Creators Festival, fie la InstaCraiova, The Festival.

Andreea Melinescu: Când zici „acasă”, care este primul lucru care îți vine în minte?

Adrian Dan: Cred că sentimentul de „acasă” se schimbă în funcție de perioada pe care o trăiești. Dacă acum 15 ani însemna bucuria de a mă întoarce înapoi în România, acum poate să fie senzația pe care o caut atunci când mă întorc dintr-o călătorie lungă și obositoare și vreau să mă simt în siguranță, sau poate să fie un refugiu personal unde simți că poți să fii tu însuți.

A.M.: Cum arată dimineața perfectă pentru tine?

A.D.: Începe cu o poză cu răsăritul, unul magic care să îmi rămână în minte toată ziua, încă o repriză mică de somn și un pahar de flat white în mână care mă încălzește în timp ce aștept să fac o surpriză.

A.M.: Facem o călătorie în copilărie, îți amintești ce povești citeai sau îți citeau părinții seara?

A.D.: Țin minte că aveam o carte mică și jupuită rău de tot cu povești nemuritoare, cu tot felul de creaturi ciudate și multe metafore, poate de aia acum tot obișnuiesc să exagerez în exprimare și să fiu cât mai plastic când vreau să spun ce simt.

A.M.: Dar acum, care este cartea ta preferată?

A.D.: Recent am revăzut-o și sper să o citească și alții. Este vorba despre „Plânsul lui Nietzsche” de Irvin Yalom. Este mixul perfect de broken souls, interpretarea realității și secrete.

A.M.: La ce obiect din casă nu ai renunța niciodată? Și de ce?

A.D.: Deși, o să sune a răspuns superficial de concurs de frumusețe, m-am uitat ceva timp prin casă și m-am oprit cu privirea asupra unui desen făcut de Clara și pus în ramă. Vreau să cred că va rămâne pentru totdeauna aici pe perete lângă mine.

A.M.: Un tabiet pe care l-ai dezvoltat recent?

A.D.: Oarecum forțat de izolare, dar și din dorința de căldură și culoare, am început să fac o plimbare cu bicicleta la apus, cu ceva plăcut în căști care să mă motiveze. Oricât de ciudat sună, deși am renunțat la multe perioada asta și totul decurge super slow, cu toții avem nevoie de un moment al nostru în care să ne conștientizăm starea interioară pe care o avem acum.

A.M.: Petrecem mult timp pe net în această perioadă, care este ultimul lucru pe care l-ai căutat pe google?

A.D.: Versurile melodiei „Oh Woman Oh Man” de la London Grammar. Recent am editat un mic video cu tot felul de imagini slow motion care se derulau pe melodia asta. Cred că am ales-o tocmai pentru că are mai multe metafore, exact cum spuneam mai sus că obișnuiesc și eu să folosesc. Partea proastă este că uneori acele metafore se întorc înapoi ca un boomerang pe care nu îl mai poți evita pentru că trebuie să îți asumi ce ai zis, doar că deși părea un video alb-negru, de fapt avea și multe nuanțe de gri, pentru că așa e și viața, cu multe nuanțe de gri.

A.M.: Poți să ne descrii o activitate care te relaxează acasă?

A.D.: Aveam un playstation de ceva timp și până acum toți mă întrebau ce fac cu el că oricum nu am timp să mă joc. Acum pot să le răspund 🙂 Tocmai ce am terminat Uncharted 4 și mi-a plăcut la nebunie, așa că m-am apucat de Tomb Raider.

A.M.: Ai o melodie sau un album care stă pe repeat?

A.D.: Încă o latură pozitivă, la aceasta izolare, este că pot să reascult colecția mea de viniluri care a rămas în stand by, din păcate, așa că am reluat multe din ele. Cred că deja s-a cam uzat puțin mai mult cel cu Imagine Dragons – „Smoke + Mirrors”. Cine s-ar plictisi sau ar putea epuiza vreodată așa versuri?

Life isn’t always what you think it’d be

Turn your head for one second and the tables turn

And I know, I know that I did you wrong

But will you trust me when I say that I’ll

Make it up to you somehow, somehow

A.M.: Ne poți spune un film de comedie preferat și un serial?

A.D.: Cel mai proaspăt în minte, este „Bad Boys 3”. Trebuie să recunosc că, fiind partea a 3-a, nu aveam așa mare așteptări, dar, cred că nici nu se compară cu primele două părți pentru că pare mai complex, dar și mai real totodată, plus  că are și o muzică mișto. În ultimul an mă uit la „The Big Bang Theory”. Cred că toți avem nevoie de un Sheldon în viața noastră care să ne pună la punct cu niște răspunsuri valide, atunci când o luăm pe arătură și uităm să ne bucurăm de lucrurile simple.

↓

Urmărește-l pe Adrian pe: Instagram | Facebook | Site

Citește interviurile din seria #StauAcasă | 10 întrebări cu …